Cand fr untea-n lauri ti-au incins-o zeii,
As vrea sa prind p-ar mura ta de fier,
Erou ne-nfrant in luptele ideii,
O floare mica ce-a-nghetat de ger.
Mai frageda ca florile de stil
Si alba ca zapezile de munte,
Sa-ti aminteasca viata de copil
Ursit sa-si poar te steaua lui pe frunte.
Sa-ti re-nvieze codrii seculari,
Cu ape reci ce-n clocot curg sub bolta,
Ce-n ritmul lor, de mic, in Rasinari
Ti-au cadentat a versului revolta.
Si azi pe culmi, cand jalnic te ridici,
Involburat d-a gloriei cununa,
Poate mireasma florii mele mici
Te-o mangaia sub trasnet si furtuna.
|