pe o fotografie a mea trimisa unor
prieteni
I
Daca suferinta intima sculpteaza
Chipul meu ce n-are zambetul vioi,
E ca gelozia poate ma-ntristeaza
Ca nu sunt in locul copiei, cu voi.
II
Te miri ca pica-atatea stele,
Dar nu-s doar stele cazatoare,
Sunt poate lacrimile mele
Ce plang o dragoste ce moare.
III
Sub paleta toamnei sangera gradina
Impletindu-ti visul cu pareri de rau;
Tu faceai buchete si furai lumina
Razelor de soare prinse-n parul tau.
IV
Precum din foc ramane scrum,
Ce-a stralucit o sa apuna,
Azi din iubirea mea nebuna
Fac cantece pentr u volum.
V
Smarandei
De ce in ochii tai albastri
Pluteste-atata vag mister?
Ori te-ai uitat prea mult la cer
Si-ai nazuit mereu spre astri?
|