Intr-un salon. E ora zece seara.
Suspina ghetele de lac.
Vad sanuri albe, maini ca ceara,
Rochi decoltate, domni in frac.
Tacere! Ora este grava,
Caci intr-un colt a rasunat
Un pian pe care sta o tava,
Si trei viori s-au acordat.
Arcusul a-nceput domol,
Ataca forte un andante
Dintr-o sonata-n mi bemol
De Beethoven ori Mercadante.
Un bra vo! star uie mereu;
Il scoate sincer o duduca
Ce-si poarta-al sanilor trofeu
Spre domnul matur, cu peruca.
Unii timizi abia suspina;
Din naduseala unui chel
Minune! creste o verbina
Pe-o coarda de violoncel.
O vaduva in demi-doliu,
Nu sufera violoncelu,
Si, ghemuita p-un fotoliu,
E trista c-a pierdut catelu,.
Cand contrabasul mizerabil
Trimite-n sala cate-un la,
S-aude-ncet un Admirabil!
Rostit c-un glas de mahala.
Cum ti se pare, scumpa doamna?
Intreaba grav, adanc si rar
Un domn in par cu flori de toamna
Si cinci proteste-n buzunar.
Iti place muzica, maestre?
Unui poet ii zice trist,
Privind distrata spre ferestre,
O virgina genre artist.
Maestr ul da din cap si casca.
Acest raspuns e lapidar.
Biata virgina-si ia o masca,
Cascand si ea, insa mai rar.
Cu totii sunt cuprinsi de splinul
Ce te apuca pe vapoare,
Dar toti, gentili, indura chinul
Cu zambete admiratoare.
Unul se scarpina la ceafa,
Altul sta teapan ca un graf;
Pluteste-un zambet de caiafa
Pe buze rase cu perdaf.
Si toti voiesc sa aiba aer
C-au simtul muzicii s-o gusta,
Iar notele, ca dintr-un caier,
Se torc mereu in sala-ngusta.
Cand plang subtilele gavote,
Majoritatea-nghite sabur;
Si sorb, sarmanii, mii de note
Pe langa baia cea de abur.
Un domn cu cioc si cap de faun
D-un bacfis s-a apropiat,
Un altul sforaie p-un scaun;
Se crede, poate, la Senat.
Ah! muzica e infinitul!
Ingana un boier carunt;
Desi e surd, nenorocitul,
Discuta numai contrapunct.
O profesoara da un ach!
S-apoi sopteste unui macher,
Cand se sfarsea ceva de Bach:
Sublim mai e si Flehtenmacher!
Vazand ca mesterul Dinicu
Combate ca un tun francez
Numai p-o coarda, domnu Nicu
S-a luat un cap de amorez,
Si lang-o doamna serioasa
S-a asezat c-un evantail;
Privirea lui libidinoasa
O ia en gros si en detail.
Sonata insa infinita
Intinde coada-i de balaur;
In aer tremura, palpita
Sclipiri de luna si de aur.
Apoi se stinge. Musafirii
Se-nghesuiesc inspre bufet.
Se smulg din piepturi trandafirii
Si spre maestru se trimet.
O doamna-i prinsa de suspine.
Ce zici, Dinicu? Ce deliciu!
Si cand te uiti la el mai bine,
Aduce chiar cu bietul Liciu!
Intr-un salon e ora unu.
Mutit-au ghetele de lac.
Pluteste-n aer doar tutunul
Si coada ultimului frac.
