Blonda, palida, inalta,
Cand trecu pe langa mine, mladioasa,
Statuie abia iesita de sub dalta
Avea-n ochi privirea calda, voluptoasa,
Si visa niste imagini departate
Scene dulci din vremi de mult inmormantate,
Iar cu degetele albe si subtiri
Scutura dintr-un buchet de trandafiri
O risipa de petale parfumate,
Ce, plutind in jur u-i albe si usoare,
Pareau fluturi ce se tin dupa o floare!
Urmaream prin cugetare al ei vis,
Cand privirea-i, de lumina ratacita,
Ma-nveli cu-o mangaiere infinita.
Ceru-albastr u cu seninu-i departat
Parca tot in al meu suflet a intrat,
Cand din ochii ei adanci, de per uzea,
Doua raze scaparara-n noaptea mea.
Ani trecura; toamne lungi si ierne grele.
Peste fr unte-mi perii albi au inflorit,
Si, spre zarile pierdute, randunele
S-au tot dus si s-au intors din pribegit.
Primavara, liliacul si sulfina
Asteptara, in gradina si pe lunci,
Sa mai scapere asupra-le lumina
Din privirile Necunoscutei de atunci
Dar, de cand cararea serii a-nghitit-o
Si amurgu-n par u-i galben a apus,
Ca e moar ta pentru mine am simtit-o,
Si-o plang si c-a venit si ca s-a dus.
Nu stiu azi in care parte esti de lume,
Daca razi in fericiri ori daca gemi;
N-ai stiut si nu vei sti de al meu nume,
Si din umbra-i amintirea mea n-o chemi
Dar de razi ori daca plangi in bratele iubirii,
Sau de zaci de toti uitata-ntr-un sicriu,
Iarta-ma, Necunoscuto, daca viu
Sa culeg dup-a ta urma trandafirii.
|