Oglinda

Vezi toate poeziile poetului




D-asupra patului ce-si frange de mult icoana venerata,
In apa ei, oglinda rade din rasarit pana-n amurg,
Si sta pe zid, mai alba vara si iarna mai intunecata,
Clepsidra-n care nu se vede nisipul clipelor ce curg.
Se schimba tot ce are o forma, dar ea ramane neschimbata.
Si soarbe gesturile noastre in ochiu-i rece si fatal,
Iar, martora, nepasatoare, ea sta in veci ne-nduplecata,
Atat in noptile de doliu, cat si-n luminile de bal.

Si viata noastra-ntreaga tace in fundul tainicei oglinde;
Revad pe mama cum s-apleaca d-asupra leaganului meu,
Vad zambetul blajin al tatei si-nduiosarea ma cuprinde,
Simtind ca umbra cum sunt dansii curand-curand voi fi si eu.
Si maine altul o sa vie in apa ei sa-si vada chipul,
In cadru-i trist punand o forma ce se va sterge cum s-au sters
Atatia pasi pe malul marii, imprastiati ca si nisipul
Pe care vantu-l ia si-l duce, cum poarta faima cate-un vers.
Si trecator si el ca mine prin viata ca printr-o oglinda,
Vazand-o-n negru-mbrobodita, cum sta pe zid nepasator,
In sfasierea dureroasa ce sufletul o sa-i cuprinda,
Va intelege plansul tainic al lucrurilor ce nu mor.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Oglinda pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani