Lui Ion Minulescu, autorul Romantelor
pentru mai tarziu
Paianjenul in coltul unei case,
Privind un vierme de matase
Ca vine inocent s-admire
Cum isi tesuse plasa lui subtire,
In care-o biata musca se-ncurcase,
Zice ingamfat:
Vierme obscur, faci foarte bine
Ca-n fine, vii sa iei lectii de la mine,
Ghergheful meu e brevetat.
Ca sa lucrez cu-astfel de fire,
Secretul numai eu il stiu,
Fac panze pentr u mai tarziu
Si poate pentru nemurire!
Nici n-apucase bine sa rosteasca
Paianjenul laudaros
Naivitatea lui prosteasca,
Ca ser vitoarea, fara mila,
Intinde lungu-i maturoi,
Si din tavan ar unca la gunoi
Paianjen, musca, plasa inutila.
Morala:
Si-n literatura, ca-ntr-o veche casa,
Panze de paianjen unii-ncep sa teasa.
Dar de la o vreme s-a-nceput razboiul
Critica-nteleapta da cu maturoiul!
|