Peste lacul poleit
De amurgul ce paleste,
Leganandu-se pluteste
Barca linistit.
Lopatand cu drag, flacaii
Canta dorul ce-i apasa,
Pe cand fetele spre casa
Duc in ochi tacerea vaii.
In al apelor senin
Vesel preajma se rasfrange;
Doar o cruce stramba plange
Langa put pe un crestin.
Si-n caldura ce apasa,
Din clopotnita-n lumina
Suna toaca. Toti se-nchina,
Pe cand seara bland se lasa.
Peste sat e-o dulce tihna,
Fetele, cu ochi ce ard,
Cu baietii stau la gard.
Si batranii la odihna.
Si pe prispa, fiecare
Din necaz da in poveste.
Apoi luna, fara veste,
Ochi de foc, se urca-n zare.
1885
|