In iarba verde stau lungit
Miroase aer ul a floare;
O toropeala-adormitoare
Ma fura-ncet. Sunt fericit!
E umbra, pace si racoare,
Un vant usor si linistit,
Mangaietor, saruta nucul
E umbra, pace si racoare,
Ce clar, departe, canta cucul;
Un dor de viata negrait
Din om si fire se desprinde.
Dac-as putea in brate-as prinde
Intregul zarii nesfarsit.
Si toata seva primaverii
Prin mine vraja si-o propaga.
Sub caldul ei, asa de draga
Mi-e pacea limpede a serii.
Si fiecare fibra-n mine
Mai tanar si mai viu tresalta
Pricep latenta simfonie
A firelor-de iarba-nalta
Pe care vantul le mladie
Si le sar uta si le-apleaca,
Cand spre padure vrea sa treaca.
Ca floarea umeda sub roua,
Nadajduiesc o viata noua.
Si, cum prin frunze tainic moare
Amurgul serii auriu,
Din umbra, o privighetoare
Imi canta strofele ce scriu!
|