Un sarac privea la stele
Cum te uiti la un tezaur
Si zicea: Oh, ce de aur
Doarme-n ele!
Si, pe cand murim de foame,
Goi, nemernici si uitati,
Voi zaceti cu ochiul numai
La bogati.
D-aia strig, pe frigul asta,
Hai! Ciocniti-va-ntre voi!
Sa mai ploua nitel aur
Si pe noi!
|