Sic transit

Si sub bolta uriasa nici chiar razele de soare
Bucuria primaverii nu puteau s-o mai strecoare,
Vrand-nauntr u sa strabata, intalni un vanator,
Poti sa-mi spui de cand pe-aicea e padure neumblata?
Vanator ul ii raspunse: Intrebarea e ciudata
Ea-nfrunzeste de cand este si pamantul roditor.
Dupa secole apuse
Petrecu prin acel loc
Peste ur mele padurii marea larga s-asternuse
Cerul serii peste valuri revarsa sclipiri de foc,
Un pescar, tragand la tarmuri barca lui impovarata,
Modula un cantec vesel cu o voce fer mecata.
Calator ul intrebandu-l de cand marea a-necat
Si palate, si campie, si padure si livede?
I se zise: Auzi vorba, esti nebun pe cat se vede,
De cand marea este mare tot aici s-a rasfatat.
Dupa secole apuse
Petrecu prin acel loc
Marea larga o pustie arzatoare se facuse,
Nici un arbor sa-ndulceasca dogorelile de foc,
Peste tot desertul galben nesfarsind decat in zare,
Ici nisip, nisip acolo si nisip in de partare
Calator ul fara preget, intalnind un beduin,
Vru sa af le de cand marea fu-nghitita de pustie?
Mandr u-acesta ii raspunse: E aici de-o vesnicie
Sub acelasi soare vesnic si acelasi cer senin!
Dupa secole apuse
Petrecu prin acel loc
Insa iata ca pustia, chiar pustia dispar use.
O cetate rasarise din al veacurilor joc,

Temple, falnice palate, se-naltau orgolioase,
Lumea se izbea de ele valuri, valuri furtunoase.
El mirat striga multimii: Unde oare-au disparut
Campul, marea si desertul? Ii raspunsera indata:
De cand lumea e cetatea pe-acest loc intemeiata!
Rase atuncea calator ul si de cale si-a vazut!