Curtezanelor
Fugi, geniu al nenorocirii,
Dusman al visului si-al fortei,
Tu, care-n mrejele iubirii
Invalui ger menele mortii.
Fugi, glasul tau ma infioara,
Trimite-ti dorul sa se culce
Sarutul tau, daca e dulce,
A lui betie ma omoara
Si parul tau e-ncolacire
De serpi cu limbile-otravite,
Tu esti adancul ce inghite
Virtute, geniu si simtire.
Ascunde-ti trupul alb si gol
O, sarpe dulce al pieirii!
Caci, desi pari minunea firii,
Esti al neantului simbol.
|