E noapte de toamna si ploua ! Ce trist e cind ploua in noapte, In plinsetul ploaiei nu-s soapte De flori sarutate de roua,
Sunt lacrimi ascunse si mute Ce nasc si ce mor nestiute.
In fiecare picatura
Ce picura din ramuri,
In fiecare picatura
Ce-aluneca pe geamuri,
Sunt voci de jale si de ura,
Sunt rugi, crimpeie de blesteme,
E o larga, surda simfonie,
E toata sumbra tragedie
A saraciei care geme
Pe banci, sub poduri, prin gradini,
intunecind cu ochi haini
Si glasuri amarite
Tacerea plina de fiori
A noptilor posomorite !
Sub lustrul apei strada pare Un riu statornic fara val. Si flacara de felinare E ca o lama de pumnal.
Pe cind visezi la pianu-ti, doamna, Si-asculti al sobei dulce cint, N-o sa-ntelegi ce trista sunt Cind ploua, noptile de toamna !
|