Dlui Take Ionescu
E noapte de toamna si ploua!
Ce trist e cand ploua in noapte,
In plansetul ploii nu-s soapte
De f lori sarutate de roua,
Sunt lacrimi ascunse si mute
Ce nasc si ce mor nestiute.
In fiecare picatura
Ce picura din ramuri,
In fiecare picatura
Ce-aluneca pe geamuri,
Sunt voci de jale si de ura,
Sunt r ugi, crampeie de blesteme,
E o larga, surda simfonie,
E toata sumbra tragedie
A saraciei care geme
Pe banci, sub poduri, prin gradini
Intunecand cu ochi haini
Si glasuri amarate
Tacerea plina de fiori
A noptilor posomorate!
Sub lustr ul apei strada pare
Un rau statornic, fara val,
Si flacara de felinare
E ca o lama de pumnal.
Pe cand visezi la pianu-ti, doamna,
Si-asculti al sobei dulce cant,
N-o sa-ntelegi ce triste sant,
Cand ploua, noptile de toamna.
Paris. 1902
|