Niste cantece-n surdina sir de note-abia soptite,
Voci d-argint si voci de aur de copii si de fecioare,
Vagi acorduri ratacite dintr-o muzica ce moare,
Si ecoul prinde-n treacat note-n zare risipite.
Dureroasa fasiere-a unor frunze vestejite,
Tremurarea unor coarde mistice si plangatoare,
Peste care un maestr u plimba degete usoare,
Evocand melancolia unei patimi nabusite.
Lar ma surda si blajina a zapezii ce s-aster ne
Punand albu-ndolierii peste negru-ngropaciunii,
Voci de orga, reci si grave cum sunt noptile eterne.
La mor mantul meu aceasta orchestrare va implor :
Fara lacrimi, fara vorbe si in ritmul rugaciunii,
In tacere si in noapte, sa cobor, sa cobor!
|