Voiesc sa cant!
Padure scumpa, leagan sfant,
Tu, ce-ai scaldat in poezie
Apusa mea copilarie,
Din nou reda-mi avant!
Voiesc sa cant!
Sa fiu ce-am fost sa uit ce sant
Cantarea e re-ntinerire,
E un ecou de fericire,
E cer ul pe pamant.
Voiesc sa cant!
Sa uit ca totul e cuvant,
Vis, nalucire trecatoare,
Ca viata este ca o floare
Ce creste pe-un mor mant.
Voiesc sa cant!
Voiesc sa cant!
Sinaia, 1893
|