Din grele ganduri ce m-apasa-n seara,
Trudesc un rand patat de-un chin amar.
Aș vrea sa moi penița-n calimara,
Fara sa port in ganduri vreun coșmar.
Și fara suflet invaluit in teama,
Fara sa ma-nvrajbesc cu-a firii intrebari,
Fara asprimea vorbelor deșarte
Ce-s rasturnate pe-ale vieții carari.
Fara catare de neant sub Soare,
Fara de lacrimi stoarse-n zorii zilei,
Fara a Lunii falnica veghere,
Fara de neștiința-n albul filei.
Aș vrea sa scriu o simpla cuvantare.
Sa știu ca ce-am rostit, pe veci ramane.
Sa știu c-am cunoscut de toate-n viața,
Sa știu ca n-am plecat far' a le spune.
|