Lumina pura a Lunii
Imi apasa iar pe tample.
Iarași stau batut de soarta
Și de-atatea ganduri crunte.
Nedormit de luni de zile,
Inecat in spirituș,
Tot privesc la calimara
Care s-a golit de tuș.
Cat am scris in asta viața,
Cat voi scrie de acum,
Tot nu mi-am aflat raspunsuri
La-ntrebari de prin album.
Istovit de aste drame
Și lovit de neputința,
Las penița-n calimara
Și ma lepad de credința.
Dar mustrat de conștiința
Și de firea mea de piatra,
O apuc grabnic cu mana
Și incerc inca odata.
Vreau din suflet sa pricep
Ce se-ntampla pe-ast Pamant.
Dojenindu-ma incet,
Am mai scris inca un rand.
|