Traiesc avid de cunoștința.
Nu-mi știu raspuns la toate.
Iar incurcata-mi conștiința,
Naște-ntrebari deșarte.
Cum aș putea sa te hranesc
Tu, miez de bazgoiala?
Cand nu știu nici eu ce-mi doresc,
N-am nicio banuiala.
Cand voi cunoaște, cand voi ști
Nemasurata lume.
Atunci ți-oi da ție raspuns,
Dar mie cin' mi-l spune?
Pan' a trai infinitați
Și a gasi crezare,
Nutresc in tihna setiment
De mare intristare.
Cutreier Globu-n lung și-n lat.
Și-mi tulbur existența.
Mai am insa de scotocit
Sa ii cunosc esența.
Pana ce aflu tot ce vreau,
Ivi-se vor taine marețe.
Eu scriu aici inca un rand,
Din obarșia de tristețe.
|