In prag de seara, stau, privesc.
Arunc sageți spre Univers.
Trudesc la infinite ganduri
Și nu-ndraznesc sa le graiesc.
O foaie alba-mi trece calea.
Și sta lalaie pe birou.
Imi vine-un gind și-apuc penița.
Și trec pe foaie un rand nou.
Al nu știu catelea, desigur.
Și inca tot nu m-am oprit.
Și nici ca-mi voi gasi odihna
Pan' nu voi ști nemarginit.
Am obosit de pe acuma.
Aș vrea sa pot sa-mi iau ragaz.
Dar stau și meditez intruna.
Și nu gasesc raspuns nici azi.
|