Nu ma pot opri din planset,
Simt in trup durere și suspin.
Suflet-mi e prapadit de ploaie,
De strașnica dorința și suspin.
Zvapaiatul cosmos imi trimite,
Luminoase stele, Luna plina.
Eu atarn sleit de-orice putere,
Tremurand in trupul greu de tina.
Scris-am pan-acum, vreo zece randuri.
Mi-am rostit zeci de-ntrebari in gand.
Tot nu le-am aflat vreo-dat' raspunsul,
De-aia am sa mai fauresc un rand.
O ultima cazna ma-mbarbateaza.
Apuc penița și o moi in tinta.
Iau coala ce curgea lalai pe masa.
Și scriu pe ea dorința cea sublima.
Of, Doamne, da-mi cunoaștere și har,
Da-mi ochi ca sa cuprinda nevazutul.
Preschimba aura unui hoinar.
Ajuta-l sa-și gaseasca inceputul.
|