Trist ș-amar mi-e traiul de noapte.
Nesomnul ma zguduie și mi-e povara.
Din ganduri adancci și intunecate,
Scriu nenumarate randuri pe coala.
Faurite din franturi de coșmaruri de seara,
Fara de sens, de forma și far' de lumina,
Manjite de aura timpului in goana,
Presarate din chin și durere sublima.
Sublima durere a necunoscutului fara sfarșit,
Din tainele cele mai adanci și ascunse,
Arsuri de cunoaștere ale lui Infinit,
De colo, randurile mele-s desprinse.
Scrise in goala speranța a nemuririi,
Scrise spre a renaște candva din nimic,
Trimese pe lume cu scopul de-a spune mulțimii,
Ca-n groaznice chinuri, sufletul meu a murit.
|