Iar rasaritul bate-n geam.
Razele iar ma adapa.
Din nou din ganduri ma hranesc.
Nesomnul iar ma-mbata.
Sufar crunt de nemernicie.
Sunt faurit din simplitate.
In suflet mi-arde-n veșnicie,
Dorința de-a cunoaște.
Pentru aceasta zbier și plang.
In dulcile-mi coșmaruri.
Nebune randuri murmurand
Din file de tezaur.
Din mii de ganduri și poveri,
Din viața inglodata,
Scrisei inca un rand semeț
Pe coala nepatata.
Cu el voi face inc-un pas
Spre a ști și a cunoaște.
El imi va da putere-n glas
Sa strig alte napaste.
Off! Ce-aș striga cu veselie:
Știu ale lumii șoapte.
Dar mii de randuri voi mai scrie,
Pan' sa le aflu toate.
|