Din nou ma simt singur in noapte,
Dar din singuratatea mea,
Reiese un rand pe-o coala alba.
Un rand spre fericirea ta.
Citește-l, striga-l cu putere.
Ofera-i viața din a ta.
Ca-i zamislit doar din durere
Și chinul de a aștepta.
Așteapta singur in pustiu
S-atinga falinca lumina.
Atat așteapta incat nu știu
Daca are sa mai vina.
Iata! Poetul sta și plange,
Iși duce chinul ne-ncetat,
Iși sfarma sufletul de piatra,
Și-afunda inima-n pacat.
El vrea sa-i dea un strop de viața.
Șa-și murmure dureri nespuse.
Caci sta și se privește-ntr-insul,
Vazand aceleași taine ascunse.
Dar randul in neant ramane.
Necunoscand viața sau grai.
Poetul intrebari iși pune.
De ce-i un haos al sau trai?
|