Din randul cel deunazi,
Sclipiri au rasarit.
La toate-acele intrebari,
Raspuns tot n-am gasit.
Luat-am sclipirile la rand.
Condei am luat in mana.
Scris-am al doilea rand, plangand,
Sub sumbrul clar de luna.
Am scris ca vreau sa știu raspuns.
La tot ce nu cunosc.
Am scris o doleanța grea,
Din sufletu-mi pietros.
Scaldat in lacrimi și-n suspin,
Ma tem de-a mea dorința.
Credința c-oi afla raspuns,
Trezește suferința.
Daca voi ști, voi invața,
Și-ajung spre a cunoaște,
Voi ști ca n-am știut candva.
Și asta teama-mi naște.
Ca de-aș cunoaște tot de-acum,
Ordine-aș face-n ganduri.
Dar n-aș mai avea intrebari.
Și n-aș mai scrie randuri.
|