Din veșnic nesomn și zadarnice ganduri nocturne,
Din zvarcolirea și chinul adanc resimțit,
Am presarat cu maini reci, tremurande.
Intrebari fara raspuns de gasit.
Din setea amara de-a ști și-a cunoaște,
Din dorul de a invața tot mai mult,
Scris-am un rand pe o falnica foaie,
Un rand, rupt din suflet de plumb.
Dornic sa cuprind infinitul cu gandul,
Cu ochii sa vad nevazutul și zarea,
Cu gura sa rostesc ce ascunde Pamantul,
Cu inima sa simt ce impraștie marea.
Scris-am un rand ce avea sa renasca.
In zeci, sute și mii de cuvinte.
Scris-am dorința de-a ști și-a cunoaște,
Scris-am oftat din suflet și minte.
|