Obosit imi este suflul,
Intristata mi-e privirea.
Rasfoiesc profund prin randuri,
Despicandu-le menirea.
Ma gandesc ca trece timpul.
Și ca inca nu cunosc.
Ce-mi e rost in asta viața?
Oare toate-mi au vreun rost?
Inca n-am gasit raspusnul,
Nu-mi explic barem vreun rand.
Cand am stat, le-am pus pe foaie,
Oare ce aveam in gand?
Sumbrul chin de neștiința?
Necunoașterea a toate?
Golul neumplut din suflet?
Timpul nedormit in noapte?
Toate astea impreuna?
Sau niciuna dintre ele?
Plansul inganat de Luna?
Lacrimi scurse printre stele?
Știu ca le-am simțit pe toate,
Insa nu le-am ințeles.
Dar le-am toate pe coala.
Fiecare-n cate-un vers.
|