Neputința-mi bate-n fanta,
Ma pandește și mi-e teama.
Vlaguit de-atatea ganduri,
Nu mai pun geana pe geana.
Stau și inșir randuri pe coala
Nepatata de pacat.
Ce n-aș da șa fiu eu insumi
Atat de vrednic și curat.
Dar sunt macinat de vreme,
De mahnire, de necaz,
De invidia cea crunta,
Și de setea de extaz.
Și injur și scuip pacate,
Și ma macin zi de zi.
Cum de n-am nemarginita
Vrednicie de a ști?
|