Simt fior de teama-n trup,
Simt atroce sufocare.
Vreau sa plang, dar nu mai pot.
Durerea-i asurzitoare.
De atata timp ma-ncumet,
Sa cuprind cu ochii zarea.
De atatea nopți mi-așteapta
Sufletul, dulce scaparea.
Caile-mi sunt presarate.
Cu zdruncinaturi și spaime.
Nu-mi gasesc liniște-n viața.
Nu-mi gasesc raspuns la taine.
Mi-este frica sa mai caut
Printre foi vreo veritate.
Mi-e teama sa ma incumet
Randuri sa mai scriu in noapte.
Insa tot de-atata vreme
Teama nu mi-a folosit.
Drept urmare, scris-am randuri.
Depre tot ce am simțit.
Nu voi ști de-i rau ori bine,
Nici de-i cu folos ori ba.
Insa-n suflet imi zvacnește
Speranța c-oi triumfa.
|