Imbatat de false arome
Ale sumbrei libertați,
Stau și plang sub clar de luna
Ca și-acum și alte dați.
Iar ma-ntreb nedumerit
Dupa zeci de randuri scrise.
Cum de nu cunosc nimic?
Cum inca traiesc din vise?
Și catand la calimara,
Adancindu-ma in ganduri,
Iau penița cufundata
In tușul zecilor de randuri.
Scriu cu ea, o moi din nou,
Scutur praful de pe coala
Și pierzand o urma agale,
Inșir iar o vorba goala.
Vorba ce aș vrea s-arate
Cate, pentru ea, le trag.
Vorba care naruiește
Visul ce mi-e cel mai drag.
Vis de dor de stapanire,
Dor de a-nțelege, a ști,
Dor arzand de intrebari,
Adresate-mi zi de zi.
|