Lasati-ma cu trupul gol in soare. Sa simt staruitoarea lui caldura, Cum isi topeste raza curgatoare, Cu fructul copt, ce se topeste-n gura.
El imi preface carnea in arama Si-mi vindeca durerea de-a fi tina, Cand fulgii lui, pe solduri, mi-i destrama Si-mi cresc pe umeri, frunze de lumina.
M-afund mereu in plaja aurita Ca sa respir rasfranta lui dogoare Si sa-mi preschimb fiinta zavorita, In planta desfacuta catre Soare!
Sa-mi risipesc polenul cugetarii Spre infinitul lumii vegetale. Spre orizontul indecis al marii, Spre moartea furisata in petale
Traiesc o clipa noua in natura Ce nu impune trupului meu - straje! Si ma inalt, pe aripi de caldura, In graul copt si revarsat pe plaje
Numai asa, desavarsesc chemarea Fiintei, ce-i creeaza voluptatea! Si-apoi astept, un gest sa faca marea, Sa ma cufunde-n ea -Eternitatea!
|