De vrei sa narui fresca femeilor streine, Si sa traim o clipa nevroza mea maiastra, Iti voi turna fiinta in plasmuiri senine, Dind sufletului aripi de pasare albastra
Dind gindului sa scrie cintari imaginare Si-auzului sa prinda poeme negindite,
Vom respira parfumul planetelor bizare, Cu pasari de lumina si flori insufletite
Si cind vei fi faptura inchipuirii mele, Cind infinitul insusi va fi spre noi deschis - Voi ingropa si timpul, si spatiul dintre stele In forma cea din urma a straniului meu vis
|