Aud cum calca noaptea in peisagiul vietii -Cu gesturi de pisica si ganduri de apas -Cum sfasie lumina intunecand peretii. Cum sterge, cum inghite, cum prada ca heretii, Cum urca si coboara in lenesul oras
O singura culoare in atmosfera grava
Se-ntinde ca o pasta de fum intunecat,
Si mintea isi inchide corola ei concava,
Si trupul nu-si mai poarta - si ganduri de otrava -
Trufasul pom, cu fructe de aur si pacat
O mana uriase de tragic Discobol, Zvarlind in sfera discul de negura enorm. Desprinde Infinitul si-l scutura in gol, Si-l leagana, si-l poarta, ca pasarile-n stol, Si-i picura parfumul pe pleoapele ce dorm.
Ma simt asa stapana si mi-e atat de bine
In noaptea ce exala parfum de Infinit! Si nimeni nu ma vede ca ma cobor in mine Ca m-am desprins o clipa din mainele straine, Si intru-n nepasarea inertului granit..
Asa nercertata, vreau sa raman stapana, Vreau sa raman in mine, inchisa ca-ntr-un turn: Sa ma ascult vorbindu-mi si sa conduc de mana Launtrica-mi fiinta, ce plange sa ramana intemnitata-n mine, ca-n cercul sau, Saturn.
|