Te uiti cum musca toamna din verdele padurii, Cum fiecare frunza e-o inima bolnava Cu leziuni de unghii si picaturi de sange? Si-n mine bate-o frunza, ciudata si firava. Ce sub capriciul vremei, se leagana si plange
Simt trupul meu cum soarbe miresmele de moarte Si cum isi distileaza parfumul diafan, Pe mobile si statui, pe stofe si covoare, Si-ntrezaresc padurea culcata pe divan Alaturea de mine, cum tremura si moare
Respira incaperea arome vegetale: De paltin, de mesteacan, de brad si de artar Iar eu cu maini patate de toamna-nsangerata, Beau sufletul padurii si-aud batand mai rar, In peisagiul vietii, o frunza-ntarziata.
|