Plecati spre tari de voluptate, Invingatoare de nevroze Si de iubiri fatale ; Plecati spre zarile patate De violete echimoze Si de motive pale
Plecati departe-n fund de zari : Acolo unde forma moare Si nu-s conture crude ; Plecati spre voluptoase tari, In care nu-i apus de soare Si plinsul nu se-aude
Acolo unde-n colori sterse, In armonia de penumbre, Palpita viata intregei firi, Si unde-amantele perverse Viseaza in alcovuri sumbre, Inamorate de satiri
Acolo-s templele deschise Si candelabrele aprinse
Cu undelemn de trandafiri; Acolo se imbata-n vise Fecioarele cu buze-ntinse, Cersind nervoasele iubiri !
Acolo-s flori si poezie, Si ris si cintece barbare, Si nu-i femeie sa nu creaza, Cu idolatra-i fantazie : O clipa in betia care Omoara, dar reinviaza !
In parcul albelor cununi, in tara aceea departata, Plecati, tristi visatori, plecati ! Dind foc in urma la minciuni, Uitati credinta de-altadata ! Si-apoi, voi, palizi nevrozati, Plecati!
|