Cand ingerul de vremuri o floare-ti mai desface
Pe-obrazul de matase, in clipe implinite,
Sa duca mai departe un imn ce astazi tace,
Cand fruntea ti-o-ncununa cu slove mostenite,
Adulmecandu-ti tainic coroanele de foc,
Iti recompun speranta cararilor straine,
Caci vremea care vine adaposteste-un loc
Acelui ce a fost si-a renascut prin tine.
Vin fluturii bezmetici, se-apleaca-n vechi tipare
Si scot oranduirea firescului promis,
Coboara-un zvon sfielnic. Auzi? E vechiul vis
Crescand in tine, molcom, ca-n ramura ninsoare,
Din aerul albastru. Si calea ti-a deschis.
Pasirea tremurata, dar plina, ti-o porneste
Spre tot ce-a fi de-acuma si-acum se adanceste -
Ramai etern prin file, iar eu. intr-un cuprins.
- Luisa Pirvan Nerut -
|