Poetul zilei
Dragoş Protopopescu
(1892 - 1948)

3 Poezii
1 Sonete
1 Romante

Poezia de azi

Primavara
de Virgil Gheorghiu
E primavara iarasi si pasarile cinta
Ascunse printre frunza ciresilor albiti,
Un cintec de-amintire, iubirea noastra sfinta

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata

Ferice de părinții 1980's

Vezi toate poeziile din albumul Clipuri despre mine
de goeteri

Adesea nu știu de sunt " Eul" memoria ce mi-l aduce,
Același timp pe care-l caut sa-l simt precum eram odata
Copil comun ținut la piept in brațele de mama dulce;
Femeia calda și blajina cu trup și suflet inca fata.

Cu zambetul subtil ascuns, pe chip de mandra ce ma are
In poza gri din timp trecut cu guler alb la rochie neagra
O vad cu ochii ei caprui, pe-obrazul fildeș la culoare
Și parul bucle larg cazand pe umeri mici și sani de ceara

Aduși din zumzet dintre flori cu arome de nectar, polen,
De calatoare fara tihna in soarele pe camp de vara.
Femeia ce-mi daduse viața care nu cere ca nu-i demn.
Pe jos la munca-n zori se duce, la una grea ce nu-i ușoara


Și nici nu pregeta o clipa sa ștearga tot ce timpul lasa.
Faptura ce nimic nu face și trece zilnic prin oraș,
Ce spala, calca, coase zdrențe, gatește ca sa puna masa
Și așteapta in zambet zilnic soțul cu proaspat chip de ingeraș.

Și timpul trece, tot ce-aduna chiar de primește o bomboana
Alearga sufletul la gura sa aduca-n casa tot ce strange
Sa creasca și pe noua ființa ce-i sora mea, o dolofana.
Dar tot cu zambetul pe buze, caci fericirea nu se plange.

Iar viața care trece-n vuiet pe langa ea nici nu conteaza,
Copii la școala invața bine, speranța singura nu moare,
Platește mult la pregatire, ține doar paine, nu ofteaza.
Și in dragoste deplina tatei ofera totul ca nu doare.

Tot impreuna cu barbatul in timpul liber face casa
Frumoasa, mare ca s-avem; pe drumuri nu vrea sa ne lase.
Mereu pe jos aduce hrana cu maini roșite de grea plasa,
La școli inalte ca sa poata, sa țina doi copii in clase.

Eu reușitul drept rasplata ii las sa fie fericiți
Plecand cu diploma de merit sa demonstrez bun simț, cultura.
Ma-ndrept pretins specialist, zambindu-le; lasați prostiți
Caci nici nu știu de bine e ?! Cum sa se arate-n conjunctura ?

Se pare ca cei 7 ani ce ii invoc crescuți acasa
Au fost prea mici ca sa ma indrume. La suflet cum sa dau zalog
Caci nu-i de-ajuns nici ajutorul ce-am returnat cu bon de casa
Lasand doar dor in inimi frante; ce tot ei dau, nu eu ii rog.



Și tot nemulțumit in viața caci doar mașina și mulți bani
N-ajung la țeluri mult sporite de faima, libertate, carte,
Ma indrept cu zel spre noua lume din cei ce ne erau "dușmani"
Trecand ocean cu multe spume și vise pline de departe.

Și bine-o duc macar in parte, copii rasar caci asta-i ciclul,
Tot vreau mai mult, sa strang, s-adun, sa am avut mai meritoriu.
Nu-mi uit parinți, dau telefoane, caci știu ca le-am produs supliciul
Ce ei nu-l plang, deși raspund; la zilnic interogatoriu.

Cu drag i-am invitat sa vina, caci libertatea și-au avut-o,
In vizita de țara noua cu case-n nori și bunastare
Ca un caștig ce se cuvine, dar nu de dat c- au obținut-o
Pe merit fericiți sa-mi vada; ai mei copii de peste mare.

Dar doar o luna au vrut sa stea, caci nimeni n-are grija acasa
Și doua gemene-i așteapta, nepoate mici, copii de sora.
Tata imi muncește zi lumina, gradina mare-o da la coasa
"Tondeoza" neștiind a conduce; iar mama croșeteaza roba.

Se intorc cu ochi sclipind de lacrimi de nici nu știu la ce sunt bune.
Regret de desparțiri, plecare sau stat atata fara tihna ?
Sau dor pentru camin cu fete ce de "iubire" le-au dat nume
Și multe griji ce au in sarcini; plus sorei ca sa-i dea odihna ?

Dar ce ma fac caci școala multa, IQ-ul inalt nu-s de folos.
Nici bani ce-am strans cu sarg de munca și dor de ei nu au ajuns.
Nu știu s-o fac. Nu sunt capabil, deși copil sarguincios,
Sa cumpar o eternitate. Sa nu raman un bun de plans

Am pus in joc a mea iubire, tardiva cum o dam cu toți
Și-am vrut caștig de nemurire, cu doctori fazi. puțina știința.
Dar chiar de suflet faci implant nu poți parinți sa-i faci nepoți,
Nici viața in taler nu poți lua, nici bani n-ajung; e neputința.

S-au dus pierduți in veci, departe, un tata Dumnezeu și-o mama
Veniți ca mine, in inceputuri; plecați doar trup in scanduri lucii.
Pierduții minții caci doar simțitu-i ramas aici pe cruce, in rama.
Iar tot ce-i dor, iubiri, speranțe, placeri de bine, griji, ambiții,

Sunt doar faclii; caldura dandu-mi la nesfarșit de existența.
Cu o credința filantropa de-a face bine pan-la moarte
Aș vrea sa ma intrupez Mesie, sa impraștii duh și experiența
Sa uit de rau, de razbunare, de avuții, de vini deșarte.
29.04.2010

Pune poezia Ferice de părinții 1980's pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani