de Daniel Aurelian Radulescu
Ce straniu-i tot in existența,
ce n-o deținem nicidecum;
zi de nascare ni se spune,
iar moartea n-o știm, viața apune
cand soare a disparut din drum
Alții, iți vad ultima prezența!
Deci ești jumatea intre extreme
inca nu știi ce se petrece;
cand pleoapa pune oblon la ganduri
și-n haos vise se scurg randuri
in inexistentul cald, dar rece
la tot ce curge, in jur, la vreme
E-un rest plapand, printre fotoni
developand retina sumbra
c-o lume in poza rasturnata,
ce tinzi, dar n-o ai dezlegata
și tot ce vrei e doar o umbra,
caci multe ambiții is avortoni
Pleci dus, spre drum de sfinți, dragoni
01.10.2013
|