de goeteri
Cu fiecare clipa daruirea ți-e totala,
Ești propriilor vise un eșafodaj,
Ești zbuciumiul perpetuu, al destinului linșaj
Pretinsa-ți nemurire o invoci normala.
Și trup și suflet ești un tot integru;
Echipamentul trofic "pic", sofisticat..
Te lupți o viața-ntr-un necunoscut tenebru,
Te-adori, te-aduni imbogațit, ești unicat.
E-un paradox -cum o clipita de nimic
Din viața-ți o farama infinitezimala-
Te pierzi, te rupi Ce imprudet ești, doar un pic!
Devii o simpla victima-n hazard sau caz de boala.
Nimic nu e intamplator, e-o consecința,
Scapare-i; gand și suflet, lipsa rațiune.
Balanța ți se inclina brusc inspre neființa;
E prea tarziu, nu-ți mai servește nicio-nțelepciune.
Doar semenii ți-aleg formula de regret;
Finalul e d-un "nimeni" sau "pacat"
Din chinul d-exilat al vieții ce sfarșești secret
Ești simplu obiect sau știri mondene, caz televizat.
In trecerea prin viața sigur e-o morala;
Garant la banca vieții e divinul!
Prudența ți-e asociata ocazionala;
Un joc al intamplarii de-a fi tu, nu altu-n fața cu destinul!
13.08.2010
|