de Daniel Aurelian Radulescu
Sub pleoape o strang și mult aș da
S-am chipu' angelic, alb, perlat,
Taiat precis, fin, scump carat,
Sclipind ca diamantu' o Anda.
Pe dinți imi simt buze, ce n-am,
Ca de-un desen de Botticelli;
Suav, molcom, dand fiori pielii,
Sa mușc ușor macul de o Adam.
Și mintea-mi s-ar impintena
De simetria infinita,
Cum panza proaspat zugravita
De-o lume, ce-ar picta-o o Anda.
Picuri mi-s cristalinul geam,
Privind, dus, catre corp fuior
Și gand mijind de amor, de dor,
Spre undele-i, coapse de o Adam.
E și arta altfel, pe un ecran;
E spirit, dans, gust de-a canta,
Dezlanțuindu-se; Anda
Incantand simț, lumi de-o Adam.
Dorința-i și mister! E a ta,
In vis, nopți, cate-un pic, un dram,
Tot cautand, de mult; o Adam,
Serafic, ce-i și-o Eva o Anda.
Dedicat ei, ca și Elizei, Sanda
06.03.2013
|