de Daniel Aurelian Radulescu
Sunt inefabil doi pe strada orișiunde;
palpabilul vazut, uitat din cand in cand
de mine insumi, ce-s nebanuit și-o plasma, gand
ce cateodata singur nu ma pot patrunde!
Eteru-ar fi condens de atatea neființe
cotrobaind nedeslușit, se baladand taceri,
se imbinand in neștiut exitusuri de cereberi,
ce emana nanonimice presimxistențe
unde se pierd subliminalele-n pierduta sursa
și pot fi ordonate in vreo zi, le relocand
sa ne-ntrebam ce nu credem; pe spirit, de la mort, trecand!
Atunci ma voi reintregi; ce-am fost atom, voi fi ideea cursa
11.02.2013
|