de goeteri
Ai uitat sa ma-ntrebi, demult, de la un timp
De te mai vreau cum ziua-n fiecare zi;
Cu dimineața-n roua-ți sa ma scald, sa fii
Cum primavara-n flori, un singur anotimp!?
Ai uitat sa ma-ntrebi de mai am prinsa Luna
Sa-ți dau, sa stai ascunsa pe fața-i nevazuta,
Sa te implor 'n amurg, lumina sa-m faci ruta;
S-o am sa te-ntalnesc, numai pe tine, una!?
Ai uitat sa ma-ntrebi de te vreau noapte-adanca,
Doar tu sa-mi fi un gand, cum firul licaririi
Ce numai tu-l deznozi te patimind iubirii
Ma pravalind 'n abis, din poale-n varf de stanca!?
Ai uitat sa ma-ntrebi de-mi mai ești sus pe cer,
In val de puf de nori pe bleul sidefat,
Cu soare, luna, stele, in palme ce mi-ai luat
Sa n-am, de vei pleca, de nu-ți pastrez mister!?
Ai uitat sa ma-ntrebi de cate ori te caut
In zbucium epileptic, cerșindu-ți zambet, gura,
In spasmul crizei pierderii de-o unica aventura
Renascut pur la glasu-ți catifelat de flaut!?
Ai uitat sa ma-ntrebi de unde vii candida
Sa-mpodobești pamant și ape, ghețuri, dune;
Caci toate ți se-nchin, topite-n rugaciune,
La frumusețea ce-ai, de-o clipa Efemerida!!
27.07.2011
|