de goeteri
M-am manjit tot, pe iris, de la ea;
o minuscula perlata de la cer,
tot adunat pe o cojița de mister
c-un fir de galben praf O albastrea.
Imi plange suflet tot privind-o fina,
pierduta-n pajiștea de verde,
se aplecand suav la zborul de albina
și iar zambind frugal, sa ma dezmierde.
M-aplec cu grija, s-o ating, plapanda,
de un albastru nemaiintalnit, aproape-o boare
de puf fin, pluș pe un firicel, o blanda
Mi-aș da din viața, sa pot fi ca ea albastra floare!
06.06.2011
|