de goeteri
Nu mi se-ntampla adesea, din pacate,
Dar azi m-am pierdut iar in pietate
Cu ochii-n lacrimi cautand parinți
C-un dor nebun, mai mult decat de sfinți.
Imi mangaie timpanul vorba calda
Ce-o avea tata Mama iar ma scalda
Cu maini micuțe, parca-n puf și ochi de pluș;
Ma dojenind ca-s iar murdar, un jucauș.
Aș strange-n brațe aerul de atunci, aroma
Ce am pierdut-o dar o simt. Sunt iar aidoma
In casa parca din povești ce le-am doar file,
Cu gradinița imbujorata, plina de zambile.
Sunt iar la masa seara, ca-ntr-un cuib
Sunt printre randunelele ce puii iși imbuib
Aud cum tata, Breul, cheama fin pe mama;
"Jeni, hai la televizor, incepe serialul, drama"
Sunt iar de mana rand pe rand la fiecare
In palme calde Mergeam la plimbare;
Știuta ca-i la bloc, la tanti Mița cea mai buna
Matușa; durdulia ce ma stange-n brațe, ca o zana.
Sunt fericit; nici nu mai sunt acum! Eram,
Am nodul permanent! Nu știu, atunci plangeam,
Sau e-un pelerinaj ce nu vreau sa sfarșeasca
Ah, cum sa fac sa ma topesc in turla stramoșeasca?
Sa fiu iar cu bunica mirosind, toata scrobita,
Cu pas se leganand in broderie-n jur tivita,
In zi de mers la slujba; "Ca e-o sarbatoare
"Nu uita vreodata, niciodata, zi de Inalțare!".
N-am nicio grija, chiar de n-am de toate,
Am inima un fulg, o simt ce fin imi bate
Și ce departe-i timpul; "Cum oare voi fi mare
Și cum voi arata matur la-nsuratoare?"
Dar nici nu-i timp, ma scutur, striga cineva,
Ma cheama "Dane, mergem la valcea?"
Și ies, ma duc pierzandu-ma-ntr-o zi de vara
Știți, nu mai am parinți, nimic Plang prabușit. Așa am ramas de-aseara
15.05.2011
|