de Daniel Aurelian Radulescu
De poți trai din amintiri,
Uitand existent din prezent
Și mori rapus de accident,
-Deci viitor nu va mai fi-
De ce n-ai drept la retrairi,
Caci tot ce-a fost e evident,
Definitiv, ramas fluent,
Neimpiedicat, fara opriri?!
Chiar mintea de-are ingradiri
Și se destrama inerent,
Chiar de nu-i scris in testament
Sa moștenim vis de copii,
Maturi, batrani, parinți și fii,
Cu toții odata -slab, potent-
Eterni am fi, memorial ardent
Ești prin absența din cei vii,
In nevazut far-a se ști,
Macar arhiva, experiment,
Caștig deja,
Nepieritor; ca nu mai piere
Ce s-a dus Și-amar de fiere
E esența de parfum, patent
Și film pe rola-i un moment
Inubliabil, de zariri,
De cadre, rupte-n amintiri.
20.09.2012
|