de Daniel Aurelian Radulescu
Din interes dam celuilalt sa creada
C-avem iubirea-n dar, lui o purtam;
Cum inima in palme i-o predam,
Nu amorul propriu cautandu-și prada!?
Iubitu-n sine-i egoismul ludic
De-aș satisface o egofericire;
Chimiotacticul raspuns, in alta fire
Doar uneori ex-spusa, oferta pudic.
Raspunsu-i tot la fel; amor de sine,
Tactil simțit in stern, influturare,
Ce-n zbor se roade, cateodata moare
Și dragostea-i doar mila ascunsa bine!
Iubirea-i și inspre lucrurile adulate;
Este mormant de lespezi de parinți,
De-avut nelimitat, pana la scos din minți
Multele ego in vrut, sacrificate.
Profundu-arata adevar nespus;
Pana și sfinții iubeau, sa aiba adepți
Și cartea-i fada pentru ințelepți,
De nu-s citiți Soare, obosește far-apus!
Ferice ca-i și amor -intr-atata egoism-
De ni-l petrecem toți, in proprii fani!
Imbinați strans; bogați, frumoși, orfani
Și tot s-ar face, in fine, o lume-n altruism!
03.06.2012
|