de goeteri
Se-așeaza seara, pe-un final de portativ de mandolina,
Intr-un adagio paclit cu note-n stinse triluri
Apuse-n penele din calde cuiburi și-nceput de lieduri
In avant premiera de spectacol, sunet și lumina
O piesa de argint, cu lustru-n Luna, se preface-n far
-O prisma de oglinda de mister de la cuptorul zilei-
Cu aprinderi de simțiri ce curg pe firele idilei
In straluciri de buze in faclii, pupile-n licar și sarut-nectar
Nu mai e cheia sol, e-un fond de "cri" in deluviu
Din zeci și mii de greieri incantați de-amor
Ce-nalța verzi-albastrele luciri, de licurici in zbor
Se culca fericirea-n adiere fina, peste corpuri in preludiu.
Pamantul tot inspira-n geamat și suspine
-Pe-un portativ de paralele și meridiane- in ecou
La strigatu-mi dezlanțuit, infim, ce-i sunt erou
Eterul, catre Univers, un uriaș solfegiu planetar devine!
Inabuș timpul, ce-am pierdut uitand de mine,
Ma scald afon in note ce mereu voi plange
Eu ma petrec non stop pe-amurgul ce mereu se scurge
Și-ți las versul duet cu muzica ce-o știu și-i pentru tine!
01.10.2010
|