de Daniel Aurelian Radulescu
Am intins mana,
cat o liana de la tropice,
sa sparg ceata timpului
si am dat de ceva memorii,
culmea tot de-ale mele, doar la un cot distanta
si ma intreb daca la celalalt capat
nu se intampla la fel,
caci asa am fost dogmatizat,
cu legea a treia a dinamicii
și risc sa raman amputat
accidental, din ciocnire
sa nu ma mai pot agața
nici cel puțin de trecut,
sau poate
Helas!
08.10.2012
|