de Daniel Aurelian Radulescu
Treci pe strada, iar, pedestra.
Lasa-mi iris sa te-atinga
Și din inima-mi ecvestra
Sa-ți las pași, pe gand sa-ți ninga!
Hai, te-așeaza, iar, in parc,
Sa-ți mangai, ce-i loc lasat!
De pe banca, sa-mi simt arc
Suflet Sa-mi pierd respirat!
Spune, iar, din buze, șoapte,
Sa le ingan in descifrare,
Ce nici de e-n zi, sau noapte,
Nu ma-nșel De-i departare
Lasa-ți adieri pe urme
'n iz, din florile ce atingi,
Sa ma imbeți diurn, sa-mi curme
Numai vise nopți sa-mi stingi!
Treci, spune, hai lasa-ți clipe
Ce ai din ani, ce-ți aparțin
Și din micile-ți risipe,
De ai vreun dor, ma chemi și vin!
Neștiut Un anonim!
29.08.2012
|