de Daniel Aurelian Radulescu
Tresalta strada, toata o bucurie
Ca-i plina de reclame, banci,
De boarfe, adica haine, halci
De carne A disparut librarie!
Și tinerii se țin de mana; ea zglobie
Și el c-un colier cu microfon
Privind ecranul ei, ce-ascula ton,
Amorezați Nu mai e librarie!
S-au adunat cațiva cu veselie,
In camași albe discutand discursuri
In aula unde n-au fost la cursuri
Și-au un limbaj ce nu-i din librarie!
Acum, tot se citește-n Primarie,
Unde se hotaraște totul, in consilii,
In formulari tipice iscarii silii;
De amendat! Luat sediul; librarie!
O oaza de aura e langa florarie,
C-o masa plina, toata carți uzate,
C-un tip adus, ce prin lentile sparte
Iși mangaie-n priviri comoara-i Librarie!
PS
Ma intreb de ce e cartea astazi o stafie
Și anticariat e anticariera,
Sau anticarte? Ca e veche, o himera
Și se vrea nou? Adica, fara librarie?!
Sa fie șansa proștilor, de-a promova prostie,
Ce nu-i din carți! Garantand, ei "sa fie!"?!?
25.08.2012
|