de goeteri
Se-mbraca intr-o cutuma anuala
Și se golește tocmai cand i-e frig;
Uitand de toamna timpului de școala,
Cu pui de puf, ce-ncerca-n zbor, caștig.
Un cuplu de codate gri se joaca
In dragostea fugara prin umbrar;
Ferice pentr-o gazda fara plata
La veverițe, ce-și aduna inventar.
E globul pamantesc, rotund și falnic,
Cu verdele plaman de clorofila
Adus lastar, langa orașul jalnic
Acum, strajer pierdut, langa o vila.
S-a rupt de greutați, o iarna crunta,
Lasat de unul singur sub "verglace";
S-a vindecat și-i pregatit de nunta
La cuplul jucauș, fidel ramas.
L-am parasit, fara motiv, un nestatornic,
Pe el și casa și-o intreaga țara,
Crezand ca-ntoarcerea-n pamantul dornic
Va vindeca suspinul de vioara
Sta-n curte-n fața casei maiestuos;
O minge-n foșnet verde, uriașa,
Cu seva-n sirop pur, de zahar tos
Padure-ntreaga-n plin oraș, acasa.
Sta pe-un stativ și-i prins cu radacini
Ca pe-o catedra, 'n mandru exponat;
Simbol de-o țara, ape și gradini,
Ce canta frunza-n imn de unicat!
21.11.2010
|